Comunicare, natura si brutarie cu aroma de Norvegia

Pe Anca Tinc am cunoscut-o la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Am ramas prietene pe Facebook, iar de aproape un an wall-ul ei este umplut de cele mai minunate peisaje din Lofoten, Norvegia, orasul in care a ales sa se mute impreuna cu partenerul ei, fotograful Alex Conu. Ce presupune o schimbare de la tumultul Bucurestiului de aproape 2 milioane de locuitori la o insula care gazduieste doar 30 de persoane, cum este privita Aurora Boreala la fiecare asfintit si cum decurge o zi in natura fascinanta a Norvegiei puteti citi in interviul de mai jos.
Creative Ideas: Anca, noi ne cunoastem din facultate, cand fiecare isi cauta viitorul fie in publicitate, pr sau jurnalism. Cum iti imaginai ca va evolua cariera ta acum 8 ani?
Anca Tinc: In urma cu 8 ani, aveam deja un an si ceva de experienta in PR si viata mea era ok. In general, nu pot spune ca ma proiectez prea mult in viitor, ci mai degraba imi place sa imi construiesc viitorul in fiecare zi. Nu imi imaginam felul in care va evolua cariera mea in PR, ci faceam tot ce imi statea in putere sa progresez continuu.
CI: Ce te-a facut sa-ti schimb planurile si sa te muti in Lofoten?
AT: Cred ca Lofoten a venit la mine, nu invers. In urma cu vreo 5 ani, am vazut pe un blog al unei colege de facultate (www.dennda.ro) niste fotografii trase in Reine (cel mai pitoresc sat pescaresc din Norvegia). M-a fermecat atmosfera din ele si mi-am promis ca voi ajunge deasupra Cercului Polar, sa vad combinatia de stanci abrupte si case rosii asezate pe malurile fiordurilor. Lucrul acesta s-a intamplat in martie 2013, cand am planificat o vacanta in Lofoten. Alex voia sa pozeze Aurora Boreala, si eu voiam sa o vad, dar dintr-un loc in care sa nu inghet dupa 10 minute de stat afara. Locul asta s-a numit Lofoten, pentru ca aici intalnim cea mai mare anomalie termica pozitiva corelata cu latitudinea. Astfel, iarna, temperaturile nu scad sub -10 grade Celsius 🙂 In prima vizita, am cunoscut niste oameni cu care ne-am inteles din prima si cu care am pastrat legatura. A urmat prima tura foto organizata tot acolo, in septembrie 2013, alaturi de inca 8 fotografi amatori. In urma acestei excursii, localnicii ne-au sugerat ca exista un loc si pentru noi in Lofoten si ca ar fi incantati sa lucram impreuna. In fine, in martie 2014, ne-am mutat aici, desi viata noastra din Romania era ok. Dar noi aveam nevoie de o noua provocare. Si acea provocare s-a numit Lofoten.
CI: Cum  te-ai impacat la nivel psihic ca tot ce ai studiat pana atunci va fi lasat deoparte si o vei lua de la zero cu o alta meserie.
AT: Multa lume traieste cu impresia ca in Lofoten nu fac ce faceam acasa. Tot ceea ce am studiat imi foloseste mult si aici, pentru ca lucrez pe proiecte de comunicare si design grafic cu comunitatea locala. Bineinteles, ordinul de marime este diferit. In Romania, lucram pe evenimente cu 800 de invitati, aici lucrez pe evenimente cu 100 de invitati. Plus, nu trebuie sa port tocuri cand ma intalnesc cu clientii 🙂
In brutarie, pentru ca banuiesc ca acesta este meseria la care te referi, am lucrat doar din iunie pana in august. Brutaria apartine Muzeului Satului de Pescuit si este deschisa doar in sezonul turistic.
CI: Cat de importanta este creativitatea in arta patiseriei. Folosesti retete prestabilite sau le adaugi nota ta de originalitate?
AT: Pasiunea mea pentru patiserie vine din familie, pentru ca am crescut cu o mama care face 10-12 feluri de prajituri la fiecare sarbatoare mare. Si le face bine pe toate. Mama m-a invatat sa dau mana libera creativitatii in bucatarie si sa obtin retete interesante. Citesc mult despre ingrediente si experimentez si mai mult. Trial and error, cam asta se intampla in fiecare saptamana, in bucatarie.
In brutarie, foloseam retete prestabilite cand preparam produse traditionale. In rest, limita era cerul. Mi s-a dat mana libera si puteam face tot ce imi trecea prin cap.
CI: Povesteste-ne despre viata in Lofoten si oamenii sai. Fiind un oras micut exista posibilitatea de a cadea capcana plictiselii. Este cazul la tine?
A.T.: Populatia Arhipelagului Lofoten numara 24 000 persoane. Eu locuiesc in sud, pe o insula care gazduieste 30 de locuitori. Cel mai apropiat oras se afla la 50 km si numara 1200 locuitori. Viata aici e interesanta daca iti place sa stai afara. Plimbarile pe munte, cataratul, plimbarile cu caiacul, observarea Soarelui de la Miezul Noptii si fotografierea Aurorei Boreale sunt doar cateva din activitatile cu care ne indeletnicim. Vremea e foarte capricioasa, dar dupa opt luni de locuit aici, am ajuns sa cred ceea ce spun norvegienii: „There is no bad weather, there is only bad clothing”. Nu avem timp sa ne plictisim. Daca nu suntem in fata calculatoarelor, lucrand la proiecte, suntem afara si ne bucuram de natura.
CI: Cum decurge o zi din viata Ancai si a lui Alex?
AT: O zi normala incepe pe la 8, cu micul dejun. Urmeaza o sesiune de trimis mailuri, iar apoi, in functie de proiectele pe care le avem, ne intalnim cu clienti, mergem pe munte, iesim la plimbare cu barca. Daca avem bafta, vedem balenele inotand in fiordul din spatele casei sau vulturii zburand peste creste. Foarte rar, se intampla sa facem acelasi lucru in doua zile consecutive. Daca in Romania, cand eram freelanceri, programul nostru era flexibil, aici e si mai si.
CI: Cum s-a schimbat viata ta de cand v-ati mutat acolo? Linistea orasului s-a transpus si asupra ta, ai devenit mai calma sau dimpotriva?
AT: Viata noastra s-a schimbat in bine. Traim intr-un sat pescaresc situat deasupra Cercului Polar si facem ce ne place. Ce-i drept, suntem mai linistiti si mai relaxati.
CI: A intrat in rutina a vedea la fiecare asfintit aurorele boreale? Sau de fiecare data sunt altfel?
A.T.: Aurora Boreala nu e niciodata la fel. Suntem mereu la fel de surprinsi si de emotionati ca prima data cand am vazut-o. Bineinteles, acum nu mai iesim sa o vedem daca nu e spectaculoasa.
CI: Am vazut ca ati desfasurat proiecte cu diferite branduri pe blog. Povesteste-ne despre ele.
AT: Am avut cateva proiecte cu F64 si Canon pe blog in perioada in care am organizat turele foto pentru publicul din Romania. F64 ne-a oferit, in teste, cateva camere si obiective. Participantii la ture au avut posibilitatea sa le foloseasca atat in sesiunile foto de peste zi, cat si pentru a poza Luminile Nordului. Colaborarea cu F64 a fost un plus major pentru turele noastre.
CI: Iti doresti vreodata sa te intorci in Romania sau v-ati propus sa ramaneti acolo?
AT: Imi lipsesc destule lucruri din Romania. Imi lipsesc parintii si cativa prieteni, precum imi lipseste si felul in care Bucurestiul m-a facut sa ma simt in anumite momente. Si, bineinteles, mi-e foarte dor de zborul cu planorul si de aerodromul unde mi-am petrecut copilaria si adolescenta. Deocamdata, ne este bine aici si nu avem de gand sa ne intoarcem.
CI:Le poti da un sfat  sau o incurajare celor care isi doresc un fresh start?
AT: Fiti flexibili, adaptabili si capabili sa va dati seama daca acest fresh start vi se potriveste.
AUTOR: ANDREEA LADA, DIRECTOR EXECUTIV/ SENIOR PR CONSULTANT CREATIVE IDEAS