Mădălina Andronic, zâna ilustrațiilor

Publicat pe Publicat în Idei creative
Mădălina ilustrează povești din 2010 cu clienți din întreaga lume (publicitate, editoriale) și a publicat patru cărți în România și în Anglia. După ce a terminat masterul de artă, cu specializarea Ilustrație, la Camberwell College of Arts din Londra, Mădălina s-a întors în România unde ne spune povești și basme tradiționale cu inspirație din folclorul slavic, ilustrate în cele mai frumoase forme.
Creative Ideas: Ai studiat la Londra. Care au fost avantajele tale față de ale unui student la UNARTE?
Mădălina Andronic: Am vazut și altă școală, am cunoscut și alți oameni (dascăli, artiști, colegi), am avut posibilitatea să mă raportez și la un alt sistem de valori.
CI: De ce ai nevoie pentru a fi un bun ilustrator și cum ne-ai putea defini această meserie?
MA: Este o meserie minunată, dacă ai norocul (și norocul ți-l mai și construiești) să poți face exact ce iți dorești, așa cum îți dorești. Cred că îți trebuie voință, dorință, un strop de organizare și puterea să spui ‘nu’, să pornești la drum cu un set de valori și reguli personale de la care să te abați cât mai puțin, ca oamenii să înțeleagă foarte clar ce și cum le poți tu oferi. Și cred că mai trebuie să iți găsești un drum al tău, acel ceva care să te diferențieze de ceilalți artiști.
 CI: Ai făcut mai multe proiecte pentru branduri importante precum Vodafone și ING. Care a fost experiența din colaborarea la nivel corporate? Ai putut să dai frâu liber imaginației sau ideea inițială a avut de suferit până la punctul final?
MA: Proiectele mari sunt challenging și de cele mai multe ori oamenii le fac așa. Experiențele mele de până acum au fost pozitive, am întâlnit oameni minunați și am putut să merg mai departe către urmatorul client mare cu încă o lecție învățată. Ideile se pot schimba pe parcurs, este firesc, însă cel mai important aspect al fiecărei colaborări este comunicarea cu oamenii de la capătul firului și cum ajungi să le oferi ce își doresc ei și ce te caracterizează pe tine în același timp.
 CI: Cum ai ajuns să lucrezi pentru clienți? Au venit ei la tine sau le-ai bătut tu la ușă?
MA: De cele mai multe ori au venit ei la mine, o dată ce ai intrat în cursă, lucrurile vin de la sine, oamenii văd ce ai făcut pentru alții și vor și ei la rândul lor. Dar au fost și momente când m-am dus eu către ce mi-am dorit, cred că trebuie sa fii mereu în mișcare, dornic de lucru, cu ochii pe o nouă provocare , fie că este personală sau una îndreptată către un client.
CI: În România există deschidere pentru ilustriație?
MA: Cred că există din ce în ce mai mult interes pentru ilustrație și sunt mulți la început care își doresc să facă parte din această poveste; sper eu să câștige din ce în ce mai mult teren ilustrația bine făcută.
 CI: Aceeași pasiune pentru basme o aveai din copilărie?
MA: Da, am crescut cu povești, imi plăcea să desenez pe marginile cărților care nu aveau poze sau ilustrații. Citeam mult încă din copilărie și basmele erau întotdeauna prima alegere.
 CI: De ce ai ales basmele de inspirație slavă? Cu ce te-au fermecat?
MA: Sunt poveștile copilăriei mele – basme rusești, ungurești, ucrainiene, poloneze – miezul este mai mereu același pentru toate, detaliile specifice le înfrumusețează, iar pentru mine magia lor este mereu tradusă în forme, motive, simboluri grafice din zona în care am crescut.
 CI: În multe din lucrările tale putem observa culorile foarte vii și elemente decorative aglomerate? Ai putea spune ca acesta este trademark-ul tau?
MA: Poate fi și acesta trademark-ul meu, cât am fost în Londra tratam vremea gri și inchisă cu explozia de culori de pe hârtie. În același timp îmi place să cred că prin toate ilustrațiile mele se citesc povești de demult, care vorbesc despre noi ca popor și despre mine ca româncă.
 CI: Ai vreun ritual în așteptarea inspirației?
MA: O aștept lucrând, am mereu cel puțin un caiet de schițe în care mâzgălesc, notez sau planuiesc câte ceva.
CI: Cum arată camera ta de lucru? Ai vreun obiect pe care îl porți cu tine oriunde ai desena?
MA: Lucrând de acasă, am avut privilegiul de a-mi organiza atelierul așa cum mi-am dorit – birouri mari, pe care să-mi înșir pensulele și acuarelele, o canapea unde să lenevesc, beculețe care nu se sting niciodată și pereți albi, care să-mi servească drept hârtie când mă fură gândurile cu ochii în tavan.
CI: Ce iți place mai mult? Acuarela sau creioanele?
MA: Acuarela și guașele.
CI: Ce site-uri de design urmărești săptămânal?
MA: Nu mă înnebunesc după site-uri de design, prefer Pinterest-ul unde sar din floare în floare și mereu descopăr ceva nou și inspirațional.
CI: Care sunt artiștii tăi preferați?
MA: Sunt mulți și n-am un clasament. Dar îmi place să fiu atentă și la artiștii vechi, clasici, cât și la cei tineri, din Romania și din străinătate.
CI: În ultimul tău proiect ai adunat 9 zane ilustrate? Spune-ne povestea lor și dacă este vreuna pe care o indrăgești în mod special?
MA: Mică, albă și a mea, ‘Praf de Zâne’ este prima carte la care nu a mai pus condeiul nimeni altcineva decât mine. Mi-am ascuns vorbele, poveștile, vechiul și noul din ultimul an în cele nouă zâne care părtășesc despre bucăți din inima mea. Am lăsat-o să vină așa cum a vrut ea, a curs fără timp și fără dată de naștere, s-a bucurat de toate transformarile noastre și amândouă am învățat din ele și am mulțumit pentru tot ce a decurs din ele. Este prima carte în care am scris, de mână, și am ilustrat după sufletul meu. Este prima carte care a ieșit așa cum am vrut eu, cu ajutorul oamenilor dragi de la Fabrik, prin mâinile cărora s-a întrupat și cărora le mulțumesc.
Ideea cărții pleacă de la tipurile de zane pe care le regăsim în cultura noastră, a existat o documentare seriosă în ceea ce privește zânele/iele și cum sunt ele percepute de români, ca duhuri ale naturii și stapânitoare ale elementelor naturale (de aici și ‘a nopții’, ‘a codrilor’, ‘a apelor’ etc). Însă textele sunt ale mele, eu am conturat portretul fiecărei zane așa cum am simțit, plecând de la faptul că fiecare zână are în stăpânire un element natural, aducându-i în plus tot felul de trăsături emoționale în funcție de experiențele, plăcerile și dorințele mele din anul în care am lucrat la ele. Practic sunt 9 bucăți din mine acolo (o zână este sfioasă, o zână este pasională, o zână stie să ghicească viitorul, o zână stie să facă vrăji de dragoste, o zână este mireasa celor adormiți, o zână este înverșunată, o zână este diafană samd), fiecare povestind atât prin text, cât și prin cele două ilustrații (portret + scena detaliată) despre multiplele fațete ale unei personalități de femeie, de zână.
Mie îmi plac foarte mult părticelele de obiceiuri și tradiții pe care le regăsim din loc în loc la români și dorința mea a fost ca, prin această carte, să încep o nouă direcție, să abordez altfel ideea de ‘folky, tradiții și motive românești’, de care mulți s-au săturat în ultimii doi ani, văzându-le folosite sec și inert pe orice, de la breloc la chiloți. Cred că singurul mod în care ce avem noi vechi și specific ar putea fi folosit, reîmprospătat și ținut la suprafață în continuare este de a muta atenția de la pur estetic (motive și elemente grafice), la conținut (concept, noțiuni populare concrete, tradiții și obiceiuri cu corp, cu vorbe, cu rost). Asta a fost și intenția cărții, de a lua o noțiune înrădăcinată (zane, iele), cu specificul ei românesc, și de a o prezenta într-o manieră grafică contemporană, fără fote și catrințe si ii (the ‘very in your face’ stuff), păstrând doar acel strop care te face să te gândești ca dedesubt ar putea fi ceva cu adevărat documentat, palpabil, dar pe care îl primești într-o formă nouă, magică, ca pe un impuls de a căuta mai mult. E o vrajă construită pe un sâmbure de adevăr.
CI: Cum prind viață personajele tale? Trec prin diferite etape până a lua forma finită pe hârtie?
MA: Se nasc pe caietul de schite și trec prin multe stadii, ore, uneori zile de hotărâri și nehotărâri, depinde de starea pe care o am și de inspirația de moment. Uneori trec direct la ilustrația finală, alteori am nevoie de timp și încercări.
CI: Ce proiect ți-a rămas cel mai drag la suflet și care este personajul preferat?
MA: Praf de Zâne este cel mai drag proiect de până acum, fiind o carte la al cărei conținut am lucrat numai eu și m-am străduit să iasă exact așa cum mi-am dorit, de la idee, la ilustrații, la producție. Nu am un personaj preferat, am mulți copii pe care ii iubesc deopotrivă de mult.
CI: În afară de ilustrații și cărți mai ești implicată și în alte proiecte?
MA: În primăvara aceasta voi repune pe picioare The Awesome Project și ale sale obiecte din porțelan. Awesomeness-ul a fost într-o pauză în ultimul an, a fost un proiect născut de două persoane, iar acum a ramas doar al meu. Și de-abia aștept să am grijă de el așa cum mi-am dorit și să îl cresc mare și independent.
CI: Unde găsim lucrările tale?
MA: www.madiandronic.com, www.prafdezane.tictail.com, www.colorhood.com, în librării și în micile magazine cu dichis și design. Din luna martie, Praf de Zâne se va găsi și în librăriile Cărturești din București.
 CI: Timpul liber cum ți-l petreci? Sau ai putea spune că de fapt și desenul pentru tine tot liber este?
MA: Incerc să am cât mai mult timp liber, să mă relaxez și să încetinesc. Dansez, râd, iubesc, călătoresc, mă gândesc la alte proiecte și fac liste nesfârșite. Nu pot să separ întotdeauna desenul de timpul meu liber pentru că mintea îmi merge încontinuu și poate transforma orice mic detaliu cotidian într-un sâmbure de inspirație.
CI: Ce urmează acum?
MA: Orice. De toate. Nu mai anunț proiecte sau idei, aștept să se întample și le vom întâmpina cu drag împreună atunci când vor veni.
AUTOR: ANDREEA LADA, DIRECTOR EXECUTIV/ SENIOR PR CONSULTANT CREATIVE IDEAS